”În zona noastră, suntem un fel
de Luvru. Dacă am folosi mai bine brandul Brâncuși, am avea mai mulți turiști
în România”
”Emmanuel Macron a povestit la modul
superlativ, în străinătate, despre Muzeul Satului Românesc.”
Interviu
conf. univ. dr. Paula
Popoiu, general manager Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”
Muzeul Satului este un reper cultural și de spiritualitate important pentru
români, dar, în același timp, a început să fie o atracție puternică și pentru
turiștii străini, occidentali în special. În ultimii ani, a fost vizitat de
personalități politice, oameni de stat, reprezentanți ai unor familii regale,
prinți, oameni de cultură din lumea occidentală. Muzeul Satului a atras în jur
de 550 000 de vizitatori, fiind în acest moment, unul dintre cele mai vizitate
muzee din țară, dacă nu cumva cel mai vizitat. Mai mult de jumătate din
vizitatori sunt străini care provin din Europa Occidentală, dar sunt și foarte
mulți din afara Europei : chinezi, japonezi, americani.
”Veșnicia s-a născut la sat și
orașul tot pe acolo.”
Aici, vizitatorii nu văd doar o simplă expoziție, ci un
Muzeu viu care ilustreaza crâmpeie din viața satului românesc, cu oameni reali
nu cu manechine, cu meșteșugari care fac demonstrații ale unor tehnici
meșteșugărești demult uitate în vestul Europei. După ce citesc tot felul de
enormități despre noi, în presa țării lor , sunt uimiți să descopere aici nu
numai o lume civilizată și aliniată standardelor europene, dar și o lume
renăscută din istoria pe care ei regretă acum, că nu au conservat-o – istoria satului. ”Veșnicia
s-a nascut la sat, nu-i așa? Și orașul tot pe acolo.”
Turiștii sunt atrași de posibilitatea de a se plimba prin istoria rurală, cea mai bine receptată de publicul
larg, în doar câteva ore, de a cunoaște tehnici arhaice de construcție, un mod
de viață original care în Occident este
prea puțin conservat, instalații de tehnică populară interesante, case și
gospodării caracteristice unor regiuni sau unor profesii.
Pentru micii vizitatori, irezistibilă este întâlnirea cu pisicile, cu
cocoșul care se plimbă prin muzeu însoțit de câteva ,,doamne,” cu măgărița de acum celebră, cu iezii salvați la Paște,
de la tăiere, deveniți de acum, berbeci adulți, este neașteptată și extrem de
agreabilă. Aceeași atracție o are și publicul urbanizat al Europei, care nu mai
știe ce înseamnă un animal real, viu și prietenos.
Un succes extraordinar îl înregistrează și expozițiile itinerante prin
Europa Occidentală. Printre altele, au impresionat poza Reginei Maria în costum
de Muscel, dar și jocul ursului românesc.
Probleme
Paula Popoiu –”Daă aș avea soluții la toate problemele Muzeului ar
însemna că deja sunt și primar și ministru și șef de guvern și președinte. Ceea
ce nu se poate. În primul rând, constat lipsa de interes a românilor aflați în
funcții de conducere, față de o
instituție cu potențial fantastic. Muzeul Satului este un muzeu care are nevoie
de mai mult personal. ”
Proiecte
”Încercăm să recuperăm acum,
informații despre aromâni. Poate, vom aduce o casă de aromâni la muzeu. Avem
multe proiecte îndreptate spre Republica Moldova. Sper să ajutăm cumva la
nașterea muzeului în aer liber de acolo (au un teren superb și începuturi bune
) și mai ales, sperăm sa fim finanțați cu ocazia Centenarului și să aducem o
casă din Basarabia pentru a întregi muzeul, așa cum era el înainte de 1940.”
Paul Stan -
Ce îi atrage atât de tare pe turiștii occidentali să viziteze Muzeul Național
al Satului Românesc?
Paula Popoiu - În ultima vreme, Muzeul Satului a atras în jur de
550 000 de vizitatori, fiind în acest moment, unul dintre cele mai vizitate
muzee din țară, dacă nu cumva cel mai vizitat. Mai mult de jumătate din
vizitatori sunt străini care provin din Europa Occidentală, dar sunt și foarte
mulți din afara Europei : chinezi, japonezi, americani.
Ce îi atrage în acest muzeu ? În primul rând, cu toată
modestia, aș zice o bună gestionare a vizibilității sale în afara granițelor
țării, o comunicare bună cu publicul și
eliminarea acțiunilor plicticoase pe care le înțelegem doar noi românii, o
deschidere către arii culturale diverse, o deschidere către promovarea diversității
și originalității profesionale,
deschidere către grupuri pe care în
general, nu le vezi în muzee de etnologie (cel puțin în România)- mă
refer la tineri, adolescenți, artiști plastici, muzicieni (avem concerte de
jazz, dar și de muzică clasică ), prezentarea vie a exponatelor, cu povești
create în jurul lor.
Avem o foarte largă gamă de acțiuni dedicate
copiilor, dar nu mă refer doar la plimbări prin muzeu, ci la promovarea și
învățarea meșteșugurilor, a folclorului, a basmelor și poveștilor spuse de
actori, de bunici sau de copiii înșiși, în cadrul unor acțiuni supravegheate
de specialiștii muzeului.
Turiștii sunt atrași aici de
posibilitatea de a te plimba prin istoria
rurală (cea mai bine receptată de
publicul larg ) în doar câteva ore, de a cunoaște tehnici arhaice de
construcție, un mod de viață original
care în Occident este prea puțin conservat (cum îmi spun , cu regret,
mulți dintre colegii muzeelor europene), instalații de tehnică populară
interesante, case și gospodării caracteristice unor regiuni sau unor profesii.
Și bineînțeles, pentru micii
noștri vizitatori, irezistibilă este întâlnirea cu pisicile noastre, cu cocoșul
care se plimbă prin muzeu însoțit de câteva ,,doamne,” cu măgărița de acum celebră, cu iezii salvați la Paște, de
la tăiere, deveniți de acum, berbeci adulți, este neașteptată și extrem de
agreabilă.
De asemenea, aceeași atracție o are și publicul urbanizat
al Europei, care nu mai știe ce înseamnă un animal real, viu și prietenos. Știu
că vă așteptați să vă vorbesc despre patrimoniul identitar, despre strămoși și
rădăcini, dar toate astea sunt baza pe care noi ne construim specificul
acțiunilor fără a uita căror categorii de public ne adresăm. Adaptabilitatea
mesajului, lipsa de rigiditate în comunicare, diversitatea și conceptele
moderne pe care le promovăm, ne-au asigurat un număr mare de vizitatori și
simpatia acestora.
P. S-
În ultimii ani, Muzeul a fost vizitat de personalități politice, oameni de
stat, reprezentanți ai unor familii regale, prinți, oameni de cultură din lumea
occidentală.
- Care au fost cei
mai înalți oaspeți și ce anume i-a impresionat cel mai mult? Dar din Răsărit
vin oameni interesați să cunoască satul și spiritualitatea românească?
Paula Popoiu - Da, aproape toate personalitățile
culturale, artistice sau politice care au trecut prin București, au vizitat și
Muzeul Satului. Când gazdele sunt bune, musafirii curg gârlă. Ne-am dat silința ca
de-a lungul anilor să facem o bună imagine în afara țării, nu numai Muzeului, ci și României. Cred că am reușit.
Faptul că la aniversarea de 80 de ani a Muzeului au fost prezenți aici 14 colegi
din Europa, dintre care mulți directori sau foști directori de muzeu, precum și
președinta AEOM, Katarina Frost – spune mult despre imaginea Muzeului Satului
în rândul marilor muzee europene de
profil. Și
consecința imediată este alegerea mea în boardul Asociației Europene, începând
din acest an.
Au fost multe personalități care au vizitat
muzeul și au plecat încântați. Să amintesc doar de: Laura Bush, Regina Paola a
Belgiei, Jill Biden, Altețele imperiale ale Japoniei, Prințul Akishino și
prințesa Kiko și recent, anul acesta,
Prințul Charles și președintele Franței , Emmanuel Macron, însoțit de prima
doamnă și de domnul președinte Johannis împreună cu prima doamnă. Sunt multe
vizite organizate la nivelul cel mai înalt. Este destul să spun că, în
continuarea vizitei în România, Emmanuel Macron a fost în Bulgaria, unde a povestit la modul superlativ despre
muzeul nostru.
”În Muzeu se aud vorbindu-se
toate limbile importante europene, dar și alte limbi majoritare ale celorlalte continente”
Trebuie amintit că deseori, aceste vizite sunt solicitate direct de cei
care vin în România, la nivel protocolar. De exemplu, Prințul Charles a dorit
să viziteze Muzeul , la fel Emirul Qatarului acum câțiva ani . Sigur, avem vizitatori și din est și din
vest. Toți sunt interesați să vadă acest loc special al Bucureștiului. Sunt
zile în care dacă ies în Muzeu, aud majoritatea limbilor importante ale Europei
și desigur, mă opresc totdeauna să vorbesc cu vizitatorii, în special cu
francezii eu fiind admiratoarea culturii franceze .
Să nu uităm ca școala de etnologie franceză a influențat din plin cercetarea
românească de profil . Sunt încântată sa văd interesul manifestat de aceștia
pentru cultura tradițională românească și admirația pentru ceea ce văd în
muzeu. Pentru ca nu văd o simplă expoziție, ci un Muzeu viu care ilustrează crâmpeie din viața satului românesc, cu oameni reali nu cu manechine, cu
meșteșugari care fac demonstrații ale unor tehnici meșteșugărești demult uitate
în Vestul Europei. După ce citesc tot felul de enormități despre noi, în presa
țării lor , sunt uimiți să descopere aici nu numai o lume civilizată și
aliniată standardelor europene, dar și o lume renăscută din istoria pe care ei
regretă acum, că nu au conservat-o –
istoria satului . Căci veșnicia s-a născut la sat, nu-i așa? Și orașul tot pe
acolo.
P.S. - Care
este locul actual al acestei instituții românești în lumea și cultura europeană
și mondială?
Paula Popoiu- Muzeul Satului este
o instituție europeană care aplică cele mai noi concepte privind etnologia în
aer liber, practicată în Europa de Nord și Centrala, dar desigur, fără a
neglija legăturile cu ecomuzeele din Franța sau cu școli de restaurare din
Italia. Avem multe legături cu muzeele din toată lumea, inclusiv din Japonia și
Australia. Faptul că ne aflăm alături de cele mai mari și prestigioase muzee de
profil, în Asociația Europeană, a însemnat mult. Ne-am impus prin seriozitate, prin
proiectele prezentate, prin adoptarea ideilor novatoare în materie de muzeologie
și bineînțeles prin foarte multele cărți publicate bilingv și donate
bibliotecilor din toată lumea. Avem un muzeu cunoscut și apreciat în toată
lumea. Se poate face un sondaj printre străinii din muzeu și veți vedea părerea
lor. Totul este la superlativ. Părerea lor ne interesează în calitate de
locuitori ai României și suntem bucuroși că putem să le oferim o mostră de
frumusețe și seriozitate decurse evident, din profesionalismul și dăruirea
celor care lucrează în acest muzeu.
P. S. -Cât
de mult promovează această instituție imaginea României în lume?
”Și expozițiile
pe care le facem în întreaga lume atrag zeci de mii de vizitatori”
Paula Popoiu -Foarte mult.Va dau
doar exemplul expozițiilor pe care le facem în întreaga lume și care atrag zeci
de mii de vizitatori. Anul trecut, am avut o expoziție itinerantă în câteva
mari orașe ale Europei- începând cu Veneția, continuând cu Milano și Torino, apoi cu
Dusseldorff . Expoziția a înregistrat, în câteva luni, 100 000 de
vizitatori. Avem participări importante la evenimente culturale în toată lumea,
nu numai în Europa și totdeauna, luăm cu noi cărți, obiecte, pliante despre
România.
Un succes formidabil l-am avut la
Marissilia, la vremea aceea capitală culturală europeană, cu posterul cu Regina
Maria în costum de Muscel. Francezii erau uimiți că am avut și noi cândva,
monarhie . De asemenea, expoziția cu obiceiuri de iarnă, de la Limoux , sudul
Franței, a avut un succes neașteptat de
mare. Faptul că am axat expoziția pe prezentarea jocului ursului (pentru ca în
zona aceasta există multe ritualuri vechi legate de renaștere și de jocul
ursului ) a contat foarte mult. NU trebuie sa faci o simplă expoziție, trebuie să știi cui te adresezi,
de ce și mai ales, în ce context cultural te afli. Acesta este secretul succesului
expozițiilor noastre în străinătate. Sau și acesta.
P. S. -Putem
vorbi despre un brand celebru, puternic al Muzeului Satului pe plan
internațional?
”În zona noastră,
suntem un fel de Luvru românesc!”
Paula Popoiu -Cred ca da, cel puțin în zona
muzeelor de profil . Dar dacă veți întreba în Italia, în Franța sau în Ungaria
despre noi sigur, toată lumea ne știe. Nu ne putem măsura însă, cu Luvru, cum
greșit spunea un domn supărat pe
succesul nostru. Dar în zona noastră, suntem un fel de Luvru. Să nu uităm că
dacă Luvru a avut un milion de vizitatori noi am avut 500 000 . Onorant după
părerea mea.
Dacă am folosi mai bine brandul Brâncuși, am avea mai mulți
turiști în România.
Le spun criticilor noștri de pe
margine, că dacă
fiecare ar face un sfert din ce facem noi, altfel ar sta lucrurile cu imaginea
României în lume. Sunt uluită că în loc să încercăm să ne promovăm ce este cu
adevărat important, noi ne tragem
singuri de picioare în jos!!! Probabil că în limba engleză nu se înțelege bine,
dar în franceză este clar – nu
ne putem nega originile. Cu cât le negam mai
mult, cu atât suntem mai disprețuiți. Ciocoii nu au fost niciodată agreați,
nicăieri, în lume. Și toți știm că pe la noi prinții de sânge au fost mai rari
și că oricum nu au urmași în cei care spun
,, Vai, iar vizita la Muzeul Satului?,,.
Emmanuel Macron a fost un exemplu clar că cei educați apreciază calitatea,
nu snobismul. Uite ironie, și la Muzeul de Artă tot ”Carul cu boi” trebuie arătat.
Sau ”Pădurea de mesteceni” .
P.S. -Cu
ce alte instituții culturale din lume aveți relații și cum colaborați? Există
proiecte comune?
Paula Popoiu -În primul rând, avem o bună
colaborare cu muzeele din Nordul Europei și Europa Centrala. Avem însă,
proiecte și cu muzee din Italia sau Franța. Colaborăm cu Institutul Artelor
Măștii de la Limoux, cu Muzeul Internațional al Maștii și Carnavalului din
Binche sau cu Muzeul Măștii de la Mamoiada, Sardinia. Colaborăm foarte mult cu
institute culturale din străinătate și cu ambasade. Și bineînțeles, avem proiecte
cu ong-uri din Diaspora.
P. S. -Care
este numărul vizitatorilor acestui muzeu, în ultimii ani? Poate fi Muzeul
Satului un exemplu de succes, un model de urmat și de către alte instituții de
cultură românești, cum ar fi Muzeul de Artă sau de Istorie?
”Noi românii, ne
autotratăm cu superficialitate !”
Paula Popoiu -Noi ne-am tot dublat și triplat
numărul de vizitatori în ultimii 10 ani . Am ajuns la peste 500 000 de
vizitatori, în țară. Dacă îi adăugăm pe cei din străinătate, facem o cifră
importantă de vizitatori. Sunt zile când în fața Muzeului sunt câte 20 de
autocare și blocăm circulația pe Kiseleff.
Nimeni nu se gândește să ajute cu un loc de
parcare o instituție care face o imagine formidabilă Capitalei și României. Dar
asta este altă problemă- modul în care
știm să nu ne luăm în seamă noi românii, și ne autotratăm cu superficialitate.
Sunt invidioasă când văd parcările
de la Skansen sau orice alt muzeu în aer liber din nordul Europei și nu numai.
Acolo, autoritățile chiar conștientizează importanța rolului jucat de cultură în
formarea imaginii unei țări. Și mai conștientizează că muzeele în aer liber
sunt cele mai vizitate în Europa.
P.S. - Care sunt principalele probleme cu care se confruntă Muzeul Satului și cum
pot fi rezolvate acestea?
Probleme nerezolvate și lipsă de implicare a
autorităților
Paula Popoiu -Dacă aș avea soluții la toate problemele Muzeului, ar însemna că deja
sunt și primar și ministru și șef de guvern și președinte. Ceea ce nu se poate.
În primul rând, constat lipsa de interes a
românilor aflați în funcții de conducere,
față de o instituție cu potențial fantastic.
Am deschis o parte nouă poartă la muzeu (3 ha
)și nu am primit măcar, un post de supraveghere. De anul trecut, am mai deschis
două porți de intrare în muzeu dinspre parcul Herăstrău, și nu am o casieră în
plus. Așa că am cumpărat două bancomate de bilete și am înlocuit o casieră.
Muzeul Satului este un muzeu care are nevoie de mai mult personal.
Avem 15 ha, 60 000 de obiecte în depozite, 350 de construcții în expoziția
în aer liber, peste jumătate de milion de vizitatori și 27 de supraveghetoare. Așa că avem tot timpul reclamații că nu sunt
casele deschise. Deci, problema lipsei de personal aș pune-o prima pe tapet.
Apoi absența spațiilor de parcare. Pe urmă, orgoliile ce se învârt în jurul
unei instituții, care ar trebui să se dezvolte ajutată de toată lumea.
Impun cu greu, ideea de protejare a
patrimoniului în legătură cu alte mici instituții care sunt lipite de muzeul
nostru, deși acesta are o zona de protecție care trebuie respectată. Muzeul a
avut cândva, un teatru de vară, care în împrejurări nefaste pentru noi, a fost
transferat Teatrului Tănase. Nu se întâmplă nimic acolo, dar, dacă ar reveni la
muzeu, acesta ar deveni un complex cultural formidabil care ar face cinste
Capitalei. Aștept o decizie care să readucă teatrul la muzeu, pentru că avem
mare nevoie de el.
P. S. -
Poate acest muzeu să-și îmbogățească patrimoniul cu lucruri, bogății și
spiritualitate din vremea dacilor și a zonelor cu identitate românească aflate
acum pe teritoriul altor state-Grecia, Serbia, Albania, Ucraina și altele?
Paula Popoiu -Din vremea dacilor
nu cred, pentru că aici au atribuții muzeele de arheologie și istorie . Dar
cercetări în zonele cu identitate românească am mai făcut și vom mai face.
Încercăm să recuperăm acum, informații despre aromâni. Poate, vom aduce o casă
de aromâni la muzeu. Avem multe proiecte îndreptate spre Republica Moldova.
Sper să ajutăm cumva la nașterea muzeului în aer liber de acolo (au un teren
superb și începuturi bune ) și mai ales, sperăm sa fim finanțați cu ocazia
Centenarului și să aducem o casă din Basarabia pentru a întregi muzeul, așa cum
era el înainte de 1940.
P. S. -
Cum vedeți viitorul acestei instituții, cum credeți că se va dezvolta Muzeul?
Paula Popoiu -Încerc sa fiu
optimistă și să cred că prestigiul pe care îl are acum, îl va menține pe locul
pe care se află în prezent și că în viitor se va dezvolta și mai bine. Sigur,
nu vreau să văd fața întunecată a Lunii.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și
jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON)
deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986
(EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.
Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și
gândiți!
Când
presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de
interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai
are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este
de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.
Paul Stan este un
jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de
interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un
jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face
jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este
finanțat și susținut de nimeni.
