marți, 22 aprilie 2025

FEMEIA LA 1000°C

 

Poftiți la teatru!

Lume, lume!

 Joi 24 aprilie, ora 19, un nou spectacol lectură (al 33-lea) în cadrul programului #DinParfumerieDramaturgie:

 

Faceți cunoștință cu

FEMEIA LA 1000°Cdramatizare de Edith Negulici după romanul 

lui Hallgrímur Helgason

 


,,Dragostea se măsoară în grade, nu în minute’’

Traducerea: Ioana Miruna Voiculescu

Spectacol lectură cu Natalie Ester

Regia: Alina Hiristea Aldulescu

 

Herra Björnsson este o regină pe domeniul ei! Este imobilizată de vârstă și de boală într-un garaj din Reykjavik, Islanda, dar la venerabila vârstă de 80 de ani mentalitatea ei 

rămâne cea a unei învingătoare. Ce a învins? Viața însăși care i-a rezervat surprize dintre cele mai dure și întorsături de situație, dar regina Herra a învins.

„Herra supraviețuiește și își spune povestea așa cum o vede ea. Și ce poveste! – una care merită să fie citită pentru a înțelege și mai bine complexitatea celui de-al Doilea Război Mondial și pentru a te bucura de inteligența unei femei pe care nu ți-o vei putea șterge din minte.“ (Washington Post)

Aflată în compania iubitelor sale țigări și a unui laptop de pe care îi place să își lanseze în lumea de afară săgețile încărcate de umor și lipsite de orice inhibiție, Herra a hotărât să moară. Și așa cum a făcut toată viața, ea însăși pune la punct toate detaliile.

Dar înainte de marele final, ne oferă povestea vieții ei: Herra a fost mereu diferită, rebelă față de femeile din generația ei. A experimentat războiul de pe linia de front, dar a rămas o luptătoare și își duce viața așa cum vrea: după propriile reguli, explorându-și sexualitatea, călătorind în jurul lumii, luând decizii greșite, intrând în relații toxice, devenind o mamă denaturată. Herra e definiția perfectă a expresiei franțuzești „je m’en fiche”

 

🎙️Q&A la final cu dramaturga Edith Negulici și echipa artistică

💰 donație recomandată: 60 ron*

💌 rezervări la: asociatiahearth@gmail.com sau 0724293708

Adresa: Str. Parfumului nr. 19, Sector 3, București

 

joi, 16 ianuarie 2025

Ce mai înseamnă cultura națională pentru români?

 

”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!”


După căderea comunismului, în anii 90, în societatea românească, mai ales în marile orașe se putea observa o mare foame de cultură, de artă, de literatură, de muzică, de carte, de filme…

Libertatea adusese în România și accesul neîngrădit la cultură, la opere și valori artistice interzise în ”epoca de aur” când se știe, oamenii făceau cozi imense nu doar la magazine pentru produse alimentare de bază, ci și la librării atunci când se ”băgau” cărți.

Cine a prins acele vremuri de tristă amintire sigur își amintește de timpul când la librăriile din marile orașe erau aduse și puse la vânzare cărți, literatură universală, literatură românească- volume pentru care se făceau cozi imense și care se vindeau ca pâinea caldă.

În București unde am stat de multe ori la cozi lungi, la Librăria ”Mihai Eminescu”, din când în când se mai ”băgau” cărți bune, care se epuizau rapid în comparație cu eternele cărți comuniste, de omagii ale tovarășilor sau asemănătoare, ce tronau nemuritoare pe rafturi și în vitrine, necumpărate de nimeni.

Pe vremurile alea, cărțile se citeau mult mai mult decât acum.

Pe de altă parte, în acele vremuri oamenii își mai împrumutau unii altora cărțile bune, filmele pe DVD, se vindeau la negru casete cu muzică în special rock, discuri de vinil. Cultura se propaga în mod subteran, subversiv.

După 1990, toate lucrurile interzise au fost premise. Astfel, în marile orașe comercializarea cărților, discurilor, casetelor, obiectelor de artă și a altor lucruri care țin de educație și cultură se vindeau la liber: pe străzi, în piețe, la metrou, la tarabe, la anticariate, pe scările de la Universitatea București, peste tot.

În special tineri dar și persoane mature aveau o dorință nestăvilită de cultură. O cultură nu doar de sorginte occidentală, ci și românească a unor scriitori, gânditori, creatori, artiști care fuseseră interziși în țara de origine.

Mergeam zilele trecute prin centrul Capitalei și mi-am adus aminte de zilele în care pe străzi și în alte locuri publice puteai avea acces la cultură, la cărți, artă, literatură, muzică foarte ușor. Iar prețurile erau destul de mici, astfel încât oricine își permitea să cumpere ce își dorea.

Acum, câți oameni, tineri în special se mai înghesuie la o carte, la un film la cinema, la o muzichie bună?

Acum pare că trăim în epoca subculturii, a manelelor și a idolilor de carton, a prostiei generalizate manifestate public!

Este adevărat că sunt alte vremuri, tehnologia permite accesul la infinite lucruri, dar paradoxal se face mult mai mult caz de interesul și importanța educației și culturii naționale. Doar vorbe goale! La nivel de demagogic, că în realitate lucrurile sunt în cădere liberă.

 

Cultura națională, tot înainte, tovarăși!

 


A mai trecut o Zi a Culturii Naționale pe 15 ianuarie dată când an de an se celebrează și ziua marelui poet național Mihai Eminescu.

 

Ca și în anii trecuți, în ultimii 31 de ani de democrație originală românească, cultura națională, la început de 2025, se duce tot în cap, dar nu în sus ”la steaua care-a răsărit”, ci vertiginos în jos.

 

”Ca să-ți dai seama de nivelul culturii generale a unei nații, trebuie să vezi ce idoli are.”-a spus la vremea lui Mihai Eminescu.

Privind ce se întâmplă acum în societatea românească, actualitatea vorbelor sale ca și cele ale lui I.L. Caragiale reflectă realitatea mai mult ca oricând.

 

Vedem cu toții cine sunt idolii de azi ai multor români, urmași ai dacilor verzi, care vor să calce totul în picioare și se suie cu picioarele pe mormintele și crucile libertății și democrației.

 

An după an, realitatea aceasta este tot mai pregnantă, ne arată nivelul tot mai scăzut al culturii naționale.

La fel se duce și educația națională, pe același tobogan alunecos.

 

Mai mult, în zilele noastre se arată tot mai mulți ”patrihoți naționali” pe scenele publice, în special la tribuna politică, dar și prin vocea străzii, care i-au confiscat pe marii reprezentați ai culturii naționale, precum și simbolurile istorice ale României și îi folosesc în diferite scopuri, de la interese meschine până la scopuri politice și ”targheturi” mercantile.

 

Pentru acești tot mai mulți ”patrihoți naționale” de azi-Eminescu, Caragiale, Creangă, Brancuși și alți corifei ai culturii naționale, voievozii Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, până și apostolii lui Isus, Matei, Luca și Ioan, au devenit agenți comerciali și mai ales agenți politici, electorali.

 

La fel au transformat și istoria națională, cu ”dacii verzi” la purtător, în instrument de propagandă deșănțată și manipulare politică.

 

Cu fiecare an în care se sărbătorește Ziua Culturii Naționale, apar tot mai mulți ”patrihoți” de serviciu, care se bat cu pumnul în piept și arată cât de mult își iubesc țara și valorile ei naționale!

 

De la oameni de pe stradă la mari politicieni ai zilei, ”patrihoții naționali” își declamă poeziile proprii pe 15 ianuarie și nu doar atunci.

 

Dar în ciuda tuturor declamațiilor, recitării poeziilor patriotice, declarațiilor ritoase despre valoarea și importanța culturii naționale, aceasta se duce an de an în prăpastie la fel ca și educația națională!

 

Tot așa, an de an, reprezentanții puterilor politice, ai guvernelor care se succed, uneori cu aceiași oameni ”esențiali”la butoane, personajele influente de sus promit și fac tot felul de proiecte, programe, cheltuiesc bani pentru salvarea educație și culturii naționale. În zadar!

 

O fac atât de bine încât în loc să salveze cele două domenii esențiale pentru viitorul românilor și al țării, mai mult le îngroapă.

 

Se văd rezultatele ultimilor ani cu ”România educată” și cultura  națională, care au ajuns mai degrabă să fie târâte pe străzi!

 

”Salvarea” educației și culturii au însemnat de fapt politizarea excesivă, toxică a acestor domenii.

 

Nu contează cine mai este ministru al educației și culturi sau al altor domenii importante, esențial este să fie numiți politic, preponderent dintre membri găștilor politice aflate la putere.

 

Zilele trecute, pe 14 ianuarie, o echipă a TVR, aflată la Universitate, în București, întreba cetățenii despre cultura națională și ce ar trebui să facă ministrul culturii pentru dezvoltarea acesteia!!!

 

Habar nu aveam la acel moment cine mai este ministrul culturii în România, ca apoi să aflu că avem o mare ”valoare” politică, Natalia Intotero, de la PSD, instalată în fruntea Ministerului Culturii! Cadru de mare nădejde care de-a lungul ultimilor ani și-a dovedit competența și valoarea pe la diverse alte ministere sau instituții ale statului unde a fost numită! Bună la toate!

 

Cine știe, în afară de Ciolacu și gașca PSD, că Intotero este șefa culturii naționale și mai ales ce competențe au recomandat-o să ocupe un astfel de fotoliu?

 

Înaintea acesteia a fost în fotoliul de ministru al culturii un alt cadru de nădejde, membru al celuilalt mare partid politic aflat de ani buni la putere, PNL, Raluca Țurcanu, tot o mare ”valoare”, om bun la toate!

 

Realitatea ne arată cât de multe au făcut aceste cadre politice pentru educație și cultură.” Nivelul genunchiului broaștei pare că a fost demult depășit în jos.

 

La fel cum au fost înaintea acestora în fotoliile de miniștri de la educație, cultură sau alte ministere, alte cadre politice de ”valoare”.

 

Politizarea, interesele găștilor de partid și de stat au ținut departe oamenii cu adevărat competenți în domeniile lor de activitate, profesioniști care ar fi putut ajuta cu adevărat cultura, educația și alte domenii vitale pentru dezvoltarea României.

 

”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie...”

---------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:


RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!
Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.
Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

joi, 31 octombrie 2024

Puterea leului. Istoria banilor în România

 

     Patrimoniu cultural important și inedit









Deținătoare a unui patrimoniu cultural important și inedit, Banca Națională a României și-a intensificat în ultimii ani eforturile de a-l aduce la cunoștința publicului larg. în acest context poate fi înscrisă și expoziția
 Puterea leului. Istoria banilor în România.

Concepută și organizată în primăvara acestui an în colaborare cu Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, expoziția este acum la dispoziția publicului ieșean, care o poate vizita în perioada octombrie 2024 – aprilie 2025 la Palatul Braunstein, secție a Muzeului Municipal Regina Maria.

Prin intermediul a 550 de obiecte vizitatorii pot face o călătorie în istoria monedei noastre naționale, de la înființarea sistemului monetar național în anul 1867 și până la actualele monede și bancnote de circulație. Povestea începe însă cu primele monede medievale românești, ducații emiși în Țara Românească de Vladislav Vlaicu, respectiv groșii puși în circulație în Moldova de Petru Mușat.

Vor putea fi admirate, printre altele, clișeele de imprimare ale biletelor ipotecare din anul 1877, prima bancnotă emisă de Banca Națională a României în anul 1881, o sită utilizată de specialiștii francezi în secolul a XIX-lea pentru realizarea hârtiei filigranate destinată imprimării bancnotelor românești, dar și primele coli de probă ale bancnotei de 100 de lei trimise în anul 1917 de la Petrograd la sediul Băncii Naționale a României aflate în refugiu la Iași.

Pentru prima dată sunt expuse clișee, coli cu separații de culoare și coli ale bancnotelor imprimate pe polimer și este explicat procesul de scoatere din circulație, respectiv de reciclare a acestora. 

O vitrină specială este dedicată personalităților și monumentelor ieșene, cărora Banca Națională a României le-a dedicat de-a lungul timpului mai multe emisiuni monetare destinate colecționării.

Expoziția poate fi vizitată în mod gratuit conform programului de vizitare anunțat de partenerii noștri de la Muzeul Municipal Regina Maria. Totodată, specialiștii din cadrul Sucursalei Regionale Iași a Băncii Naționale a României vor organiza în spațiul expozițional tururi ghidate și lecții de educație financiară în cadrul proiectelor educaționale Să vorbim despre bani și bănci, respectiv StudentHub, derulate de banca centrală la nivel național.

vineri, 15 septembrie 2023

Nebun după tine! Despre Parisul anilor nebuni la superlativ!

 

Cronică și invitație la teatru

 

Regi, regine, oameni politici i-au aplaudat

frenetic!

Nebun după tine

Despre Parisul anilor nebuni la superlativ!


«Câțiva ani de amor nebun, câțiva ani de suspiciuni cumplite și apoi o imensă tristețe și suferință. Totul la superlativ, imens, grandios.»

                                                                                 Éric-Emmanuel SCHMITT

 Sacha Guitry (1885-1957) a fost actor de teatru și film, regizor, scenarist și prolific dramaturg francez al teatrului bulevardier. Fiul actorului francez de prim rang Lucien Guitry, și-a urmat tatăl în profesia de teatru și și-a făcut debutul pe scenă în compania tatălui său la vârsta de 5 ani. A îmbrățișat cu entuziasm și cinematograful. Guvernul francez i-a acordat titlul de comandant al Legiunii de Onoare. De asemenea, a fost membru al Academiei Goncourt A fost căsătorit de cinci ori, întotdeauna cu actrițe în ascensiune, ale căror cariere le-a promovat. 

Cea mai cunoscută soție a lui a fost actrița și cântăreața franceză Yvonne Printemps (1894-1977) alături de care a jucat în multe spectacole memorabile. Printemps a debutat pe scena din Paris la vârsta de 12 ani, iar la 21 de ani a fost remarcată și distribuită în roluri principale de Sacha Guitry. Nebun după tine aduce în scenă cântecele Plaisir damour, J’ai deux amants pe care Yvonne Printemps le-a făcut celebre.

În acord cu dramaturgia lui Sacha Guitry, Éric-Emmanuel Schmitt a scris o piesă „à la Guitry despre Guitry, făcând din cuplul Yvonne Printemps-Sacha Guitry o comedie de Guitry. Această piesă tribut – o pastișă compusă din extrase din Guitry – povestește aventurile cuplului legendar al teatrului francez care a dominat Parisul și întreaga lume în perioada anilor‘ 20 și care a jucat în toată lumea, inclusiv la Londra și New York unde au fost catalogați drept „The Guitrys”. Au fost în centrul atenţiei presei, au umplut sălile de spectacol și au avut lumea întreagă la picioare. Regi, regine, oameni politici i-au aplaudat frenetic. Chiar și Charlie Chaplin, celebrul Charlot, cu toții au venit să-i aplaude pe Guitrys.


Yvonne Printemps aprinzându-i o țigară lui Sacha Guitry (1927)

 Éric-Emmanuel Schmitt deschide succesiv trape narative spre viața fiecăruia dintre artiști, înainte de a deveni un cuplu, în timpul maximei înfloriri și, implicit, la sfârșitul relației. Pentru Sacha Guitry linia care desparte viaţa reală de teatru și amintiri începe să se şteargă. Yvonne Printemps să fie cu adevărat o amintire de-a lui Sacha Guitry? Sau o fi împrumutată dintr-o piesă scrisă tot de Sacha Guitry?  

Spectacolul despre viața acestor staruri înseamnă mai mult decât săli de teatru de o eleganță strălucitoare, costume fermecătoare, ecouri ale hiturilor și bisuri. Dincolo de tot ceea ce s-a conservat în arhive, dincolo de autobiografii, povești mondene, istorii personale și cancanuri apărute în ziarele de scandal, Eric-Emmanuel Schmitt imaginează povestea acestei relații în care cele două vedete se transformă în personaje credibile, iar actele lor, capătă alte justificări. În lumea teatrului, destinele artiștilor stau sub semnul efemerității. E un mediu concurențial atroce. Iubirea adevărată este rară, iar timpul și cei din jur nu-i ajută întotdeauna să reziste.


 Nebun după tine este un spectacol despre lumea ca o scenă, viața în teatru, teatrul în teatru, despre istoria adevărată a a celebrului cuplu legendar francez Sacha Guitry și Yvonne Printemps, interpretați excepțional de Maia Morgenstern și Armand Calotă care prind viață altfel decât sub reclamele luminoase, devin mai umani, dar și mai seducători. Întâlnirea dintre cei doi protagoniști este programată de-o viață.




Cuplul rezistă în lumina orbitoare a propriei faime, găsind timp de 14 ani un echilibru fragil între viața personală și cea artistică. Amândoi  reușesc să se impună și să triumfe grație talentului, fiind adorați de public. Cei doi artiști  joacă în spectacole de mare succes. Lumea teatrului le recunoaște talentul și îi consacră definitiv. Succesul are un preț? Desigur. Pe cei doi îi va despărți exact ceea ce inițial i-a unit. În lumea teatrului, la lumina strălucitoare a reflectoarelor, relațiile se nasc ușor, însă se erodează inevitabil sub presiunea celor din jur, a geloziei și a propriilor demoni lăuntrici. ,,Fericirea în doi durează până numeri la trei.”(Sacha Guitry) Momentele de maximă tensiune alternează contrapunctic cu cele de fericire și calm relativ. ,,Dragoste cu năbădăi, pasiune, certuri și împăcări, sclipici și suferință, suișuri și coborâșuri. Paiete și cioburi/reproșuri. Scandal și spectacol. Muzică, muzică, muzică și dans.’’ (Maia Morgenstern)


 Debordând de energia vitală extraordinară, în ritmul coregrafic al muzicii de charleston și jazz, creat de coregrafa Victoria Bucun, regizoarea Antonella Cornici, alături de scenografa Alina Dincă-Pușcașu reconstruiesc universul și atmosfera retro-vintage a anilor 20 prin ținute care pun în valoare interpretarea magistrală a actriței Maia Morgenstern, secondată de Isadora Băltățeanu.


 Oana-Maria Dragne, adevărate flapper girls excelând prin emancipare, comportament libertin şi sfidarea normelor societăţii. Ele interpretează mai multe roluri, oferă de fiecare dată apariții spectaculoase pe scena transformată în ring de dans și se fac remarcate, dincolo de calitățile actoricești formidabile, prin accentele art deco strălucitoare, bentițe Charleston, rochii cu franjuri, paiete, evantaie cu pene și perle la gât, mănuși și pantofi stiletto cu toc perfect pentru dans. Impecabil este, la rândul său, actorul Armand Calotă, creionând un Sacha Guitry șarmant, legenda unei epoci. Aflat întotdeauna la teatru, scriindu-și repede piesele la mașina de scris, pregătind întotdeauna un nou spectacol, artistul impresionează plăcut prin prezența scenică glamour cu alură de dandy, dress-ul code șic, accesorizat cu redingotă, pantaloni charleston, pălărie și baston.

Dragi spectatori, veniți să vedeți Nebun după tine! Veniți să fiți martorii marii pasiuni a unui geniu pentru o privightoare care nu a suportat să trăiască într-o colivie de aur. Și, așa cum declara Sacha Guitry: ,,Eu și Yvonne...de fapt nu ne-am despărțit niciodată”, nici voi nu vă veți despărți de povestea acestei căsnicii străbătută de pasiune, gelozii, fericire, certuri și trădare. Fiecare scenă sentimentală sau dramatică la care asistați, fiecare replică spumoasă cu care vă delectați, fiecare frison pe care-l simțiți, are suflet. Sufletul dramaturgului care le-a creat, sufletul actorilor care le interpretează și sufletul vostru, al celor care savurați această comedie dulce amăruie despre viața trăită ca pe scenă, într-o atmosferă de petrecere până în zori, într-un cabaret din anii ’20. O petrecere de lux la care uitați de inhibiții şi sunteți invitați la distracţie.

Semnificativă din punct de vedere cultural, istoric şi estetic, comedia Nebun după tine este un regal de frumusețe ce reușește să contureze farmecul și atmosfera Parisului anilor nebuni și poate fi înțeleasă în mai multe chei: din perspectiva psihologiei relațiilor umane, din perspectiva relațiilor de cuplu, din perspectiva istoriei teatrului universal, a unei anumite perioade istorice. Această multitudine de perspective și de voci face spectacolul emoționant, fascinant, vibrant. Félicitations! Bravo! Chapeau!

Link bilete:

https://www.proticket.ro/?s=nebun&fbclid=IwAR0h2UdZZy4c7A7e71LbXh3Fdecv0ZKhpscWZpz2P0wyR8ajVNj9BtbKp7I

 

 

           Edith Negulici

joi, 23 martie 2023

Cine a fost cu adevărat ”Mama răniților”, prima regină a României, fondatoarea orașului Orbilor

Invitație la teatru

MISIUNE ISPITITOARE


un spectacol de Liana Ceterchi

Adaptare după corespondența perechii regale: Regele Carol I și Regina Elisabeta, Vol. I (1869-1888) și Vol. II (1889-1913), editura Humanitas

Traducere: Silvia Irina Zimmermann și  Romanița Constantinescu

 

,,La 180 de ani de la nașterea Reginei Elisabeta I, cunoscută și sub pseudonimul literar de Carmen Sylva, ne-am luat îngăduința de a aduce în luminile rampei viața celei care a fost atât prima regină a României, cât și inegalabila parteneră de viață și strădanie a lui Carol I de Hohenzollern, întâiul rege al României.

Aducem în luminile rampei pe celebra Carmen Sylva, care a legănat copilăria multora dintre noi, cu poveștile sale, și cea care a lăsat o vastă operă literară: de la poezie, la opere dramatice, romane epistolare, jurnale, memorii și nuvele. Pe celebra Carmen Sylva care a făcut cunoscută lumii occidentale, poezia populară românească, prin traducerile ei și a fost în același timp muză și mecena pentru mulți artiști printre care: Nicolae Grigorescu, Dimitrie Gh. Dinicu, I.L. Caragiale, Elena Văcărescu, Vasile Alecsandri și nu în ultimul rând a lui George Enescu, copilul ei de suflet, care a mărturisit despre ea că era ,,o nedezmințită întruchipare a bunătății.”

O aducem în luminile rampei pe celebra Elisabeta I, ,,mama răniților” din timpul Războiului de neatârnare 1877, pe celebra Elisabeta I, prima regina care a făcut fotografie publicitară, cea care a fondat orașul Orbilor/Vatra Luminoasă, și care nu a pregetat niciun moment în a-și dărui gândurile și inima treburilor țării în ,,Misiunea ispititoare” pe care bunul Dumnezeu i-a încredințat-o pentru România."  (Liana Ceterchi, regizor)

 

Distribuție: Liana Ceterchi, Teodora Toader

Asistentă regie si sunet: Teodora Toader

Asistență video: Maria Scarlat Malița

 

SPECTACOL PRODUS DE ASOCIAȚIA FEMEILOR DIN TEATRU „IF…/DACĂ...PENTRU FEMEI”

 

Premiera: vineri 31 martie, ora 19

Sala I.C. Brătianu, Str. Biserica Amzei nr. 5-7

 

Relații și rezervări bilete la nr. de tel. 021.314.66.37

Biletele se pot cumpăra de la casieria Sălii Dalles de pe Magheru

sau online www.dalles.ro/ www.ticketstore.ro

                                                      Preț bilet: 40 lei

---------------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis la ING Bank-Sucursala București
RO71INGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.