joi, 14 septembrie 2017

Muzeul Satului Românesc este un puternic magnet de cultură și spiritualitate pentru Occident


”În zona noastră, suntem un fel de Luvru. Dacă am folosi mai bine brandul Brâncuși, am avea mai mulți turiști în România”

 ”Emmanuel Macron a povestit la modul superlativ, în străinătate, despre Muzeul Satului Românesc.”

 Interviu conf. univ. dr. Paula Popoiu, general manager Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”

Muzeul Satului este un reper cultural și de spiritualitate important pentru români, dar, în același timp, a început să fie o atracție puternică și pentru turiștii străini, occidentali în special. În ultimii ani, a fost vizitat de personalități politice, oameni de stat, reprezentanți ai unor familii regale, prinți, oameni de cultură din lumea occidentală. Muzeul Satului a atras în jur de 550 000 de vizitatori, fiind în acest moment, unul dintre cele mai vizitate muzee din țară, dacă nu cumva cel mai vizitat. Mai mult de jumătate din vizitatori sunt străini care provin din Europa Occidentală, dar sunt și foarte mulți din afara Europei : chinezi, japonezi, americani.

”Veșnicia s-a născut la sat și orașul tot pe acolo.”

Aici, vizitatorii nu văd doar o simplă expoziție, ci un Muzeu viu care ilustreaza crâmpeie din viața satului românesc, cu oameni reali nu cu manechine, cu meșteșugari care fac demonstrații ale unor tehnici meșteșugărești demult uitate în vestul Europei. După ce citesc tot felul de enormități despre noi, în presa țării lor , sunt uimiți să descopere aici nu numai o lume civilizată și aliniată standardelor europene, dar și o lume renăscută din istoria pe care ei regretă acum, că  nu au conservat-o – istoria satului. ”Veșnicia s-a nascut la sat, nu-i așa? Și orașul tot pe acolo.”

Turiștii sunt atrași de posibilitatea de a se plimba prin istoria  rurală, cea mai bine receptată de publicul larg, în doar câteva ore, de a cunoaște tehnici arhaice de construcție, un mod de viață original  care în Occident este prea puțin conservat, instalații de tehnică populară interesante, case și gospodării caracteristice unor regiuni sau unor profesii.
Pentru micii vizitatori, irezistibilă este întâlnirea cu pisicile, cu cocoșul care se plimbă prin muzeu însoțit de câteva ,,doamne,” cu măgărița  de acum celebră, cu iezii salvați la Paște, de la tăiere, deveniți de acum, berbeci adulți, este neașteptată și extrem de agreabilă. Aceeași atracție o are și publicul urbanizat al Europei, care nu mai știe ce înseamnă un animal real, viu și prietenos.
Un succes extraordinar îl înregistrează și expozițiile itinerante prin Europa Occidentală. Printre altele, au impresionat poza Reginei Maria în costum de Muscel, dar și jocul ursului românesc.

Probleme
Paula Popoiu –”Daă aș avea soluții la toate problemele Muzeului ar însemna că deja sunt și primar și ministru și șef de guvern și președinte. Ceea ce nu se poate. În primul rând, constat lipsa de interes a românilor aflați în funcții de conducere,  față de o instituție cu potențial fantastic. Muzeul Satului este un muzeu care are nevoie de mai mult personal. ”

Proiecte
”Încercăm să recuperăm acum, informații despre aromâni. Poate, vom aduce o casă de aromâni la muzeu. Avem multe proiecte îndreptate spre Republica Moldova. Sper să ajutăm cumva la nașterea muzeului în aer liber de acolo (au un teren superb și începuturi bune ) și mai ales, sperăm sa fim finanțați cu ocazia Centenarului și să aducem o casă din Basarabia pentru a întregi muzeul, așa cum era el înainte de 1940.”



Paul Stan - Ce îi atrage atât de tare pe turiștii occidentali să viziteze Muzeul Național al Satului Românesc?

Paula Popoiu - În ultima vreme, Muzeul Satului a atras în jur de 550 000 de vizitatori, fiind în acest moment, unul dintre cele mai vizitate muzee din țară, dacă nu cumva cel mai vizitat. Mai mult de jumătate din vizitatori sunt străini care provin din Europa Occidentală, dar sunt și foarte mulți din afara Europei : chinezi, japonezi, americani.

Ce îi atrage în acest muzeu ? În primul rând, cu toată modestia, aș zice o bună gestionare a vizibilității sale în afara granițelor țării,  o comunicare bună cu publicul și eliminarea acțiunilor plicticoase pe care le înțelegem doar noi românii, o deschidere către arii culturale diverse, o deschidere către promovarea diversității și originalității  profesionale, deschidere către grupuri pe care în  general, nu le vezi în muzee de etnologie (cel puțin în România)- mă refer la tineri, adolescenți, artiști plastici, muzicieni (avem concerte de jazz, dar și de muzică clasică ), prezentarea vie a exponatelor, cu povești create în jurul lor.

 Avem o foarte largă gamă de acțiuni dedicate copiilor, dar nu mă refer doar la plimbări prin muzeu, ci la promovarea și învățarea meșteșugurilor, a folclorului, a basmelor și poveștilor spuse de actori, de bunici sau de copiii înșiși, în cadrul unor acțiuni supravegheate de specialiștii muzeului.

Turiștii sunt atrași aici de posibilitatea de a te plimba prin istoria  rurală  (cea mai bine receptată de publicul larg ) în doar câteva ore, de a cunoaște tehnici arhaice de construcție, un mod de viață original  care în Occident este prea puțin conservat (cum îmi spun , cu regret, mulți dintre colegii muzeelor europene), instalații de tehnică populară interesante, case și gospodării caracteristice unor regiuni sau unor profesii.

Și bineînțeles, pentru micii noștri vizitatori, irezistibilă este întâlnirea cu pisicile noastre, cu cocoșul care se plimbă prin muzeu însoțit de câteva ,,doamne,” cu măgărița  de acum celebră, cu iezii salvați la Paște, de la tăiere, deveniți de acum, berbeci adulți, este neașteptată și extrem de agreabilă.
De asemenea,  aceeași atracție o are și publicul urbanizat al Europei, care nu mai știe ce înseamnă un animal real, viu și prietenos. Știu că vă așteptați să vă vorbesc despre patrimoniul identitar, despre strămoși și rădăcini, dar toate astea sunt baza pe care noi ne construim specificul acțiunilor fără a uita căror categorii de public ne adresăm. Adaptabilitatea mesajului, lipsa de rigiditate în comunicare, diversitatea și conceptele moderne pe care le promovăm, ne-au asigurat un număr mare de vizitatori și simpatia acestora.

P. S- În ultimii ani, Muzeul a fost vizitat de personalități politice, oameni de stat, reprezentanți ai unor familii regale, prinți, oameni de cultură din lumea occidentală.
- Care au fost cei mai înalți oaspeți și ce anume i-a impresionat cel mai mult? Dar din Răsărit vin oameni interesați să cunoască satul și spiritualitatea românească?

Paula Popoiu - Da, aproape toate personalitățile culturale, artistice sau politice care au trecut prin București, au vizitat și Muzeul Satului. Când gazdele sunt bune,  musafirii curg gârlă. Ne-am dat silința ca de-a lungul anilor să facem o bună imagine în afara țării, nu numai  Muzeului, ci și României. Cred că am reușit. Faptul că la aniversarea de 80 de ani a Muzeului au fost prezenți aici 14 colegi din Europa, dintre care mulți directori sau foști directori de muzeu, precum și președinta AEOM, Katarina Frost – spune mult despre imaginea Muzeului Satului în rândul marilor muzee europene  de profil. Și consecința imediată este alegerea mea în boardul Asociației Europene, începând din acest an.

Au fost multe personalități care au vizitat muzeul și au plecat încântați. Să amintesc doar de: Laura Bush, Regina Paola a Belgiei, Jill Biden, Altețele imperiale ale Japoniei, Prințul Akishino și prințesa Kiko și recent,  anul acesta, Prințul Charles și președintele Franței , Emmanuel Macron, însoțit de prima doamnă și de domnul președinte Johannis împreună cu prima doamnă. Sunt multe vizite organizate la nivelul cel mai înalt. Este destul să spun că, în continuarea vizitei în România, Emmanuel Macron a fost în Bulgaria,  unde a povestit la modul superlativ despre muzeul nostru.

”În Muzeu se aud vorbindu-se toate limbile importante europene, dar și alte limbi majoritare ale celorlalte continente”

Trebuie amintit că deseori, aceste vizite sunt solicitate direct de cei care vin în România, la nivel protocolar. De exemplu, Prințul Charles a dorit să viziteze Muzeul , la fel Emirul Qatarului acum câțiva ani .  Sigur, avem vizitatori și din est și din vest. Toți sunt interesați să vadă acest loc special al Bucureștiului. Sunt zile în care dacă ies în Muzeu, aud majoritatea limbilor importante ale Europei și desigur, mă opresc totdeauna să vorbesc cu vizitatorii, în special cu francezii eu fiind admiratoarea culturii franceze .

Să nu uităm ca școala de etnologie franceză a influențat din plin cercetarea românească de profil . Sunt încântată sa văd interesul manifestat de aceștia pentru cultura tradițională românească și admirația pentru ceea ce văd în muzeu. Pentru ca nu văd o simplă expoziție, ci un Muzeu viu care ilustrează crâmpeie din viața satului românesc, cu oameni reali nu cu manechine, cu meșteșugari care fac demonstrații ale unor tehnici meșteșugărești demult uitate în Vestul Europei. După ce citesc tot felul de enormități despre noi, în presa țării lor , sunt uimiți să descopere aici nu numai o lume civilizată și aliniată standardelor europene, dar și o lume renăscută din istoria pe care ei regretă acum, că  nu au conservat-o – istoria satului . Căci veșnicia s-a născut la sat, nu-i așa? Și orașul tot pe acolo.

P.S. - Care este locul actual al acestei instituții românești în lumea și cultura europeană și mondială?

Paula Popoiu- Muzeul Satului este o instituție europeană care aplică cele mai noi concepte privind etnologia în aer liber, practicată în Europa de Nord și Centrala, dar desigur, fără a neglija legăturile cu ecomuzeele din Franța sau cu școli de restaurare din Italia. Avem multe legături cu muzeele din toată lumea, inclusiv din Japonia și Australia. Faptul că ne aflăm alături de cele mai mari și prestigioase muzee de profil, în Asociația Europeană, a însemnat mult. Ne-am impus prin seriozitate, prin proiectele prezentate, prin adoptarea ideilor novatoare în materie de muzeologie și bineînțeles prin foarte multele cărți publicate bilingv și donate bibliotecilor din toată lumea. Avem un muzeu cunoscut și apreciat în toată lumea. Se poate face un sondaj printre străinii din muzeu și veți vedea părerea lor. Totul este la superlativ. Părerea lor ne interesează în calitate de locuitori ai României și suntem bucuroși că putem să le oferim o mostră de frumusețe și seriozitate decurse evident, din profesionalismul și dăruirea celor care lucrează în acest muzeu.

P. S. -Cât de mult promovează această instituție imaginea României în lume?

”Și expozițiile pe care le facem în întreaga lume atrag zeci de mii de vizitatori”

Paula Popoiu -Foarte mult.Va dau doar exemplul expozițiilor pe care le facem în întreaga lume și care atrag zeci de mii de vizitatori. Anul trecut, am avut o expoziție itinerantă în câteva mari orașe ale Europei- începând cu Veneția, continuând cu Milano și Torino,  apoi cu  Dusseldorff . Expoziția a înregistrat, în câteva luni, 100 000 de vizitatori. Avem participări importante la evenimente culturale în toată lumea, nu numai în Europa și totdeauna, luăm cu noi cărți, obiecte, pliante despre România.

 Un succes formidabil l-am avut la Marissilia, la vremea aceea capitală culturală europeană, cu posterul cu Regina Maria în costum de Muscel. Francezii erau uimiți că am avut și noi cândva, monarhie . De asemenea, expoziția cu obiceiuri de iarnă, de la Limoux , sudul Franței,  a avut un succes neașteptat de mare. Faptul că am axat expoziția pe prezentarea jocului ursului (pentru ca în zona aceasta există multe ritualuri vechi legate de renaștere și de jocul ursului ) a contat foarte mult. NU trebuie sa faci o simplă  expoziție, trebuie să știi cui te adresezi, de ce și mai ales, în ce context cultural te afli. Acesta este secretul succesului expozițiilor noastre în străinătate. Sau și acesta.

P. S. -Putem vorbi despre un brand celebru, puternic al Muzeului Satului pe plan internațional?

”În zona noastră, suntem un fel de Luvru românesc!”

Paula Popoiu -Cred ca da, cel puțin în zona muzeelor de profil . Dar dacă veți întreba în Italia, în Franța sau în Ungaria despre noi sigur, toată lumea ne știe. Nu ne putem măsura însă, cu Luvru, cum greșit spunea un domn  supărat pe succesul nostru. Dar în zona noastră, suntem un fel de Luvru. Să nu uităm că dacă Luvru a avut un milion de vizitatori noi am avut 500 000 . Onorant după părerea mea.

Dacă am folosi mai bine brandul Brâncuși, am avea mai mulți turiști în România.

Le spun criticilor noștri de pe margine,  că dacă fiecare ar face un sfert din ce facem noi, altfel ar sta lucrurile cu imaginea României în lume. Sunt uluită că în loc să încercăm să ne promovăm ce este cu adevărat  important, noi ne tragem singuri de picioare în jos!!! Probabil că în limba engleză nu se înțelege bine, dar în franceză este clar – nu ne putem nega originile. Cu cât le negam mai mult, cu atât suntem mai disprețuiți. Ciocoii nu au fost niciodată agreați, nicăieri, în lume. Și toți știm că pe la noi prinții de sânge au fost mai rari și că oricum nu au urmași în cei care spun  ,, Vai, iar vizita la Muzeul Satului?,,.

Emmanuel Macron a fost un exemplu clar că cei educați apreciază calitatea, nu snobismul. Uite ironie, și la Muzeul de Artă tot ”Carul cu boi” trebuie arătat. Sau ”Pădurea de mesteceni” .

P.S. -Cu ce alte instituții culturale din lume aveți relații și cum colaborați? Există proiecte comune?

Paula Popoiu -În primul rând, avem o bună colaborare cu muzeele din Nordul Europei și Europa Centrala. Avem însă, proiecte și cu muzee din Italia sau Franța. Colaborăm cu Institutul Artelor Măștii de la Limoux, cu Muzeul Internațional al Maștii și Carnavalului din Binche sau cu Muzeul Măștii de la Mamoiada, Sardinia. Colaborăm foarte mult cu institute culturale din străinătate și cu ambasade. Și bineînțeles, avem proiecte cu ong-uri din Diaspora.

P. S. -Care este numărul vizitatorilor acestui muzeu, în ultimii ani? Poate fi Muzeul Satului un exemplu de succes, un model de urmat și de către alte instituții de cultură românești, cum ar fi Muzeul de Artă sau de Istorie?

”Noi românii, ne autotratăm cu superficialitate !”

Paula Popoiu -Noi ne-am tot dublat și triplat numărul de vizitatori în ultimii 10 ani . Am ajuns la peste 500 000 de vizitatori, în țară. Dacă îi adăugăm pe cei din străinătate, facem o cifră importantă de vizitatori. Sunt zile când în fața Muzeului sunt câte 20 de autocare și blocăm circulația pe Kiseleff.

Nimeni nu se gândește să ajute cu un loc de parcare o instituție care face o imagine formidabilă Capitalei și României. Dar asta este altă problemă-  modul în care știm să nu ne luăm în seamă noi românii, și ne autotratăm cu superficialitate.

Sunt invidioasă când văd parcările de la Skansen sau orice alt muzeu în aer liber din nordul Europei și nu numai. Acolo, autoritățile chiar conștientizează importanța rolului jucat de cultură în formarea imaginii unei țări. Și mai conștientizează că muzeele în aer liber sunt cele mai vizitate în Europa.

P.S. - Care sunt principalele probleme cu care se confruntă Muzeul Satului și cum pot fi rezolvate acestea?

Probleme nerezolvate și lipsă de implicare a autorităților

Paula Popoiu -Dacă aș avea soluții la toate problemele Muzeului, ar însemna că deja sunt și primar și ministru și șef de guvern și președinte. Ceea ce nu se poate.

În primul rând, constat lipsa de interes a românilor aflați în funcții de conducere,  față de o instituție cu potențial fantastic.

Am deschis o parte nouă poartă la muzeu (3 ha )și nu am primit măcar, un post de supraveghere. De anul trecut, am mai deschis două porți de intrare în muzeu dinspre parcul Herăstrău, și nu am o casieră în plus. Așa că am cumpărat două bancomate de bilete și am înlocuit o casieră. Muzeul Satului este un muzeu care are nevoie de mai mult personal.

Avem 15 ha, 60 000 de obiecte în depozite, 350 de construcții în expoziția în aer liber, peste jumătate de milion de vizitatori și 27 de supraveghetoare. Așa că avem tot timpul reclamații că nu sunt casele deschise. Deci, problema lipsei de personal aș pune-o prima pe tapet. Apoi absența spațiilor de parcare. Pe urmă, orgoliile ce se învârt în jurul unei instituții, care ar trebui să se dezvolte ajutată de toată lumea.
Impun cu greu, ideea de protejare a patrimoniului în legătură cu alte mici instituții care sunt lipite de muzeul nostru, deși acesta are o zona de protecție care trebuie respectată. Muzeul a avut cândva, un teatru de vară, care în împrejurări nefaste pentru noi, a fost transferat Teatrului Tănase. Nu se întâmplă nimic acolo, dar, dacă ar reveni la muzeu, acesta ar deveni un complex cultural formidabil care ar face cinste Capitalei. Aștept o decizie care să readucă teatrul la muzeu, pentru că avem mare nevoie de el.

P. S. - Poate acest muzeu să-și îmbogățească patrimoniul cu lucruri, bogății și spiritualitate din vremea dacilor și a zonelor cu identitate românească aflate acum pe teritoriul altor state-Grecia, Serbia, Albania, Ucraina și altele?

Paula Popoiu -Din vremea dacilor nu cred, pentru că aici au atribuții muzeele de arheologie și istorie . Dar cercetări în zonele cu identitate românească am mai făcut și vom mai face. Încercăm să recuperăm acum, informații despre aromâni. Poate, vom aduce o casă de aromâni la muzeu. Avem multe proiecte îndreptate spre Republica Moldova. Sper să ajutăm cumva la nașterea muzeului în aer liber de acolo (au un teren superb și începuturi bune ) și mai ales, sperăm sa fim finanțați cu ocazia Centenarului și să aducem o casă din Basarabia pentru a întregi muzeul, așa cum era el înainte de 1940.

P. S. - Cum vedeți viitorul acestei instituții, cum credeți că se va dezvolta Muzeul?

Paula Popoiu -Încerc sa fiu optimistă și să cred că prestigiul pe care îl are acum, îl va menține pe locul pe care se află în prezent și că în viitor se va dezvolta și mai bine. Sigur, nu vreau să văd fața întunecată a Lunii.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!
Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.