Important este că multe dintre cărțile de valoare, la care majoritatea românilor nu aveau acces anii trecuți, din cauza prețurilor foarte mari, au devenit accesibile cititorilor
Foto: Paul
Stan
Considerată de către mulți
iubitori cea mai veche formă de educare, învățare și cunoaștere a oamenilor,
cartea a ajuns din nou, printre cele mai ieftine mijloace de cultură, în România. După mulți ani, traversând
vremuri de tristă amintire, adevărata hrană a sufletului și spiritului uman a
revenit și a reușit să capteze interesul românilor și nu numai.
Deschiderea
Salonului Internațional de Carte Bookfest 2014, în cadrul Romexpo, la
București, în perioada 28 mai-1 iunie, a prilejuit o sărbătoare a cărții de care încă din prima zi, de la deschidere, au profitat și profită însetații de
cunoaștere. Un eveniment devenit tradițional, cu desfășurare anuală, a început
să fie așteptat cu nerăbdare de către cititori, editori și autori în viață.
Recunosc, nu mă
așteptam ca într-o eră a computerelor, digitalului, să mai existe foarte mulți
iubitori de cuvinte scrise pe hârtie, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că
oricât de atrăgătoare ar fi cărțile digitale, audio sau alte forme ultramoderne
de fabricare a cărților pe diverse suporturi, cărțile tipărite pe hârtie, negru
pe alb sau în orice alte culori, rămân preferatele publicului. Ce este mai
plăcut pentru un cititor avid decât să țină în mână o carte bună, să-i dea paginile
și să o citească pe nerăsuflate?
Anul acesta, zeci
de edituri din România dar și din afara țării s-au pregătit din timp și au
venit cu o ofertă impresionantă la Bookfest, prezentând carți din
toate genurile de interes ale cititorilor, din toate domeniile: de la
literatură și cărți școlare, pedagogice, educaționale pentru copii, la
literatură clasică, Religie, Filosofie, Istorie, Politică la ficțiune, poezie,
mistică, business, cărți culinare, dezvoltare personală și profesională, amor,
război, carte tehnică, ezoterism, IT, etc.
Oferta super bogată
de carte tipărită pe hârtie a fost completată cu cea de carte digitală sau în
format audio, pentru toate categoriile de cititori, de toate vârstele și pentru
toate gusturile. Pe o căldură sufocantă, chiar din prima zi a deschiderii
Salonului Internațional de Carte, mulțime de pasionați au luat cu asalt
standurile editurilor, când încă multe dintre ele nu apucaseră să-și etaleze
toate titlurile pe rafturi. Pe lângă pavilioanele care găzduiau această
manifestare culturală, am întâlnit și trimiși ai editurilor care nu erau
prezente la festival, dar își prezentau titlurile ambulant, în afara
standurilor.
Dacă la capitolul
superoferte, ca și cantitate, Bookfest a fost la înălțime, nu pot să nu menționez că pe lângă cărți de mare valoare,
pe lângă autori recunoscuți și apreciați în toată lumea, am constatat și multe
așa zise noutăți ale ultimilor ani, lăsând la o parte volumele valoroase
tipărite recent, multe scrieri scrise de dragul de a fi scrise sau poate,
pentru că este de bon ton, să nu fii scriitor, să n-ai nici o treabă cu
literatura, dar să publici o tipăritură! Doar așa, că ai bani sau n-ai, dar
poți scoate un volum, două trei, indiferent dacă acesta are sau nu are valoare,
nu este apreciat și nu se vinde.
Ceea ce mi se pare însă, cu
adevărat important este că multe dintre cărțile de valoare, la care majoritatea
românilor nu aveau acces anii trecuți, din cauza prețurilor foarte mari, au devenit acum, extrem de accesibile cititorilor. De lăudat intenția editurilor de a veni în
întâmpinarea cititorilor, prin scăderea prețurilor cărților, oferind astfel
posibilitatea ca toți oamenii să poată cumpăra cărți la care doar tânjeau cu
câțiva ani în urmă, când nu le puteau achiziționa pentru că erau prea scumpe.
Discounturile,
reducerile, strategiile de vânzări ale editurilor au făcut posibil ca citiorii
să poată cumpăra cărți, începând chiar și de la 3-5 lei bucata, cărți de autori
celebri, cărți de valoare. Scăderea drastică a prețurilor oferă astfel, un acces
mult mai larg publicului pasionat să poată cumpăra cărți, cu prețul uni covrig
sau al unui suc. Este adevărat că sunt și multe alte tipărituri ale căror
prețuri urcă vertiginos, chiar spre 100-200-300 lei bucata, ceea ce trebuie să
recunoaștem, nu este la îndemâna oricui.
Pe lângă
accesibilitatea prețurilor, organizatorii târgului au lăsat și intrarea liberă
vizitatorilor la Bookfest 2014, care au atât posibilitatea de a vedea, răsfoi,
cumpăra orice volume doresc, dar pot asista și la alte evenimente derulate pe
tot parcursul târgului, începând de la momente literare, atât pentru adulți cât
și pentru copii, putând asista la lansări de carte în direct, întâlniri cu
autori, editori și alți oameni din lumea cărților.
Salonul Internațional de
Carte de la Romexpo poate constitui și un prilej de neratat, pentru copii,
școli, licee, adolescenți, educatori, învățători, profesori, pentru toți
oamenii în general, care doresc să afle drumul spre carte, spre cunoaștere,
prilej pe care mulți nu l-au avut în vremea regimului comunist de tristă
amintire.
Când vedeai coadă ca la carne, la Librăria Eminescu, pe vremea ”Epocii de
aur”, era clar că s-au băgat cărți
Paralele
triste cu vremuri trecute.
Abundența, oferta
bogată de cărți, prețurile accesibile, posibilitățile de achiziționare a cărților
bune și la prețuri modice, m-a făcut să-mi amintesc și să fac o paralelă cu
lipsa acestor oportunități din vremuri de tristă amintire, când românii tânjeau
după libertate și cărți adevărate.
Un prieten îmi
povestea cum era să cumperi o carte și să o citești, ca elev, în anii ”80, în
mediul rural. La școala sătească biblioteca era constituită din câteva zeci de
volume școlare, jerpelite, uneori rupte, incomplete, păstrate în câte o
cămăruță întunecată, igrasioasă, fiind singura ofertă de lectură ce putea fi
accesată în unitatea de învățământ. Elevii nu găseau nici măcar titlurile și
autorii de citit obligatorii, conform programei școlare a vremurilor.
În ceea ce privește
alternativa la biblioteca școlii, exista prin grija comerțului socialist și a
tovarășilor de a culturaliza clasa țărănească, oferta de cărți vândute la Cooperativă,
magazinele sătești care vindeau de toate în același loc: începând de la
conserve, băuturi, haine, stofe, cuie, furci și ajungând la uniforme școlare,
rechizite și cărți. Dar nu orice cărți, îmi povestea amicul meu, numai literatură
proletcultistă.
Cu toate acestea,
îndrăgostit de cărți, strângea puținii bani de buzunar dați de părinți, cu care
și așa nu prea avea ce să își cumpere, și odată pe săptămână sau la două
săptămâni, mergea cu un coleg la Cooperativă să cumpere cărți. După câteva
săptămâni, la magazinul din sat se cam terminaseră cărțile, iar aprovizionarea
nu băga altele, așa că cei doi copii s-au dus în centrul comunei la o
cooperativă un pic mai mare și cu un fond de carte încă nemicșorat de alți
elevi avizi de lectură.
După un timp,
amicul meu care citea cărțile pe nerăsuflate, în multe nopți la lumina
lumânării sau a lămpii cu gaz din cauza faptului că se întrerupea zilnic
energia electrică, mergea singur la magazinul comunal, colegul său
plictisindu-se de literatura proletcultistă, chiar dacă nici măcar nu știa ce
înseamnă acest lucru. Astfel, mergea aproape săptămânal la cooperativa
comunală, unde, vânzătorul cumsecade, cunoscându-l deja, îi dădea voie să meargă
în magazie să își aleagă ce cărți dorea. Din păcate, nu prea avea de unde
alege, lua cam ce-i cădea în mână și după un timp nu a mai avut de unde
cumpăra, din cauză că se cam epuizase stocul cărților, spre deosebire de copiii
din ziua de azi, care au de unde alege cărțile preferate, iar oferta este din
abundență.
Pe de altă parte,
îmi amintesc de ultimii ani ai regimului comunist, când oferta de cărți din
librăriile bucureștene gemea de Omagii ale tovarășilor, în prezentări de lux,
dar care au murit în vitrine, necumpărate de nimeni. Abia după 1990, ce mai
rămăsese din stocurile uriașe de Omagii, au început să mai fie căutate de către
colecționari străini, care plăteau destul de bine pentru ele.
Pe atunci, în
București existau două mari librării care mai există și acum, Mihai Eminescu și
Mihail Sadoveanu, aprovizionate
săptămânal și cu altfel de literatură în afară de cărțile ideologice,
doctrinare și de cultivare a cultului personalității aflate din belșug la
vânzare.
Când vedeai coadă
ca la carne, la Librăria Eminescu, pe vremea ”Epocii de aur”, era clar că s-au
băgat cărți. De obicei, se aduceau la vânzare două, chiar trei titluri, care se
vindeau ca pâinea caldă și întotdeauna erau oameni care după ce stătuseră la
coadă câteva ore bune, rămâneau cu buza umflată. Stocul era limitat, se epuiza
rapid, iar titlurile erau diverse, nici aici nu aveai de unde alege. Cumpărai
ce se vindea și erai extrem de mulțumit dacă puteai pune mâna pe o carte sau
două de literatură altfel față de cea socialistă.
Sunt sigur, că
mulți bucureșteni își aduc aminte de cozile la cele două mari librării
bucureștene și păstrează sau încă mai citesc din cărțile cumpărate în perioada
regimului comunist. Erau ieftine, nu costau prea mult, dar nu aveai de unde să
cumperi cărți, titluri și autori de valoare, în comparație cu zilele de astăzi.
La Bookfest 2014 am
constatat lucruri extrem de pozitive: unu, mulți oameni sunt în continuare
iubitori de carți tipărite; doi, prețul cărților a devenit extrem de accesibil
oricărui iubitor de literatură. Concluzia, sper să nu mă înșel, este că, în
prezent, cartea este cel mai ieftin mijloc de cunoaștere, educație, cultură,
pentru români.