”Ce-ți
doresc eu ție, dulce Românie!”
După căderea comunismului, în anii 90, în societatea
românească, mai ales în marile orașe se putea observa o mare foame de cultură,
de artă, de literatură, de muzică, de carte, de filme…
Libertatea adusese în România și accesul neîngrădit la
cultură, la opere și valori artistice interzise în ”epoca de aur” când se știe,
oamenii făceau cozi imense nu doar la magazine pentru produse alimentare de
bază, ci și la librării atunci când se ”băgau” cărți.
Cine a prins acele vremuri de tristă amintire sigur
își amintește de timpul când la librăriile din marile orașe erau aduse și puse
la vânzare cărți, literatură universală, literatură românească- volume pentru care se făceau cozi imense și care se vindeau ca pâinea
caldă.
În București unde am stat de multe ori la cozi lungi,
la Librăria ”Mihai Eminescu”, din când în când se mai ”băgau” cărți bune, care
se epuizau rapid în comparație cu eternele cărți comuniste, de omagii ale
tovarășilor sau asemănătoare, ce tronau nemuritoare pe rafturi și în vitrine,
necumpărate de nimeni.
Pe vremurile alea, cărțile se citeau mult mai mult decât
acum.
Pe de altă parte, în acele vremuri oamenii își mai
împrumutau unii altora cărțile bune, filmele pe DVD, se vindeau la negru casete
cu muzică în special rock, discuri de vinil. Cultura se propaga în mod
subteran, subversiv.
După 1990, toate lucrurile interzise au fost premise.
Astfel, în marile orașe comercializarea cărților, discurilor, casetelor,
obiectelor de artă și a altor lucruri care țin de educație și cultură se
vindeau la liber: pe străzi, în piețe, la metrou, la tarabe, la anticariate, pe
scările de la Universitatea București, peste tot.
În special tineri dar și persoane mature aveau o
dorință nestăvilită de cultură. O cultură nu doar de sorginte occidentală, ci
și românească a unor scriitori, gânditori, creatori, artiști care fuseseră
interziși în țara de origine.
Mergeam zilele trecute prin centrul Capitalei și mi-am
adus aminte de zilele în care pe străzi și în alte locuri publice puteai avea
acces la cultură, la cărți, artă, literatură, muzică foarte ușor. Iar prețurile
erau destul de mici, astfel încât oricine își permitea să cumpere ce își dorea.
Acum, câți oameni, tineri în special se mai înghesuie
la o carte, la un film la cinema, la o muzichie bună?
Acum pare că trăim în epoca subculturii, a manelelor
și a idolilor de carton, a prostiei generalizate manifestate public!
Este adevărat că sunt alte vremuri, tehnologia permite
accesul la infinite lucruri, dar paradoxal se face mult mai mult caz de
interesul și importanța educației și culturii naționale. Doar vorbe goale! La
nivel de demagogic, că în realitate lucrurile sunt în cădere liberă.
Cultura
națională, tot înainte, tovarăși!
A mai trecut o Zi a
Culturii Naționale pe 15 ianuarie dată când an de an se celebrează și ziua
marelui poet național Mihai Eminescu.
Ca și în anii
trecuți, în ultimii 31 de ani de democrație originală românească, cultura
națională, la început de 2025, se duce tot în cap, dar nu în sus ”la steaua
care-a răsărit”, ci vertiginos în jos.
”Ca să-ți dai seama
de nivelul culturii generale a unei nații, trebuie să vezi ce idoli are.”-a
spus la vremea lui Mihai Eminescu.
Privind ce se
întâmplă acum în societatea românească, actualitatea vorbelor sale ca și cele
ale lui I.L. Caragiale reflectă realitatea mai mult ca oricând.
Vedem cu toții cine
sunt idolii de azi ai multor români, urmași ai dacilor verzi, care vor să calce
totul în picioare și se suie cu picioarele pe mormintele și crucile libertății
și democrației.
An după an,
realitatea aceasta este tot mai pregnantă, ne arată nivelul tot mai scăzut al
culturii naționale.
La fel se duce și
educația națională, pe același tobogan alunecos.
Mai mult, în zilele
noastre se arată tot mai mulți ”patrihoți naționali” pe scenele publice, în
special la tribuna politică, dar și prin vocea străzii, care i-au confiscat pe
marii reprezentați ai culturii naționale, precum și simbolurile istorice ale României
și îi folosesc în diferite scopuri, de la interese meschine până la scopuri
politice și ”targheturi” mercantile.
Pentru acești tot mai
mulți ”patrihoți naționale” de azi-Eminescu, Caragiale, Creangă, Brancuși și
alți corifei ai culturii naționale, voievozii Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare,
Vlad Țepeș, până și apostolii lui Isus, Matei, Luca și Ioan, au devenit agenți
comerciali și mai ales agenți politici, electorali.
La fel au transformat
și istoria națională, cu ”dacii verzi” la purtător, în instrument de propagandă
deșănțată și manipulare politică.
Cu fiecare an în care
se sărbătorește Ziua Culturii Naționale, apar tot mai mulți ”patrihoți” de
serviciu, care se bat cu pumnul în piept și arată cât de mult își iubesc țara
și valorile ei naționale!
De la oameni de pe
stradă la mari politicieni ai zilei, ”patrihoții naționali” își declamă
poeziile proprii pe 15 ianuarie și nu doar atunci.
Dar în ciuda tuturor
declamațiilor, recitării poeziilor patriotice, declarațiilor ritoase despre
valoarea și importanța culturii naționale, aceasta se duce an de an în
prăpastie la fel ca și educația națională!
Tot așa, an de an,
reprezentanții puterilor politice, ai guvernelor care se succed, uneori cu
aceiași oameni ”esențiali”la butoane, personajele influente de sus promit și
fac tot felul de proiecte, programe, cheltuiesc bani pentru salvarea educație
și culturii naționale. În zadar!
O fac atât de bine
încât în loc să salveze cele două domenii esențiale pentru viitorul românilor
și al țării, mai mult le îngroapă.
Se văd rezultatele
ultimilor ani cu ”România educată” și cultura
națională, care au ajuns mai degrabă să fie târâte pe străzi!
”Salvarea” educației
și culturii au însemnat de fapt politizarea excesivă, toxică a acestor domenii.
Nu contează cine mai
este ministru al educației și culturi sau al altor domenii importante, esențial
este să fie numiți politic, preponderent dintre membri găștilor politice aflate
la putere.
Zilele trecute, pe 14
ianuarie, o echipă a TVR, aflată la Universitate, în București, întreba
cetățenii despre cultura națională și ce ar trebui să facă ministrul culturii
pentru dezvoltarea acesteia!!!
Habar nu aveam la
acel moment cine mai este ministrul culturii în România, ca apoi să aflu că
avem o mare ”valoare” politică, Natalia Intotero, de la PSD, instalată în
fruntea Ministerului Culturii! Cadru de mare nădejde care de-a lungul ultimilor
ani și-a dovedit competența și valoarea pe la diverse alte ministere sau
instituții ale statului unde a fost numită! Bună la toate!
Cine știe, în afară
de Ciolacu și gașca PSD, că Intotero este șefa culturii naționale și mai ales
ce competențe au recomandat-o să ocupe un astfel de fotoliu?
Înaintea acesteia a
fost în fotoliul de ministru al culturii un alt cadru de nădejde, membru al
celuilalt mare partid politic aflat de ani buni la putere, PNL, Raluca Țurcanu,
tot o mare ”valoare”, om bun la toate!
Realitatea ne arată
cât de multe au făcut aceste cadre politice pentru educație și cultură.”
Nivelul genunchiului broaștei pare că a fost demult depășit în jos.
La fel cum au fost
înaintea acestora în fotoliile de miniștri de la educație, cultură sau alte
ministere, alte cadre politice de ”valoare”.
Politizarea,
interesele găștilor de partid și de stat au ținut departe oamenii cu adevărat
competenți în domeniile lor de activitate, profesioniști care ar fi putut ajuta
cu adevărat cultura, educația și alte domenii vitale pentru dezvoltarea
României.
”Ce-ți doresc eu ție,
dulce Românie...”
---------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.
Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!
Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.
Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.
