”Renunțarea la istorie și tradiții e cel mai sigur semn că o
națiune începe să aibă probleme insurmontabile”
Nu știu cui aparține
acest citat, dacă este rodul gândirii unui geniu, unei mari personalități, istoric,
specialist, cercetător, etc sau aparține înțelepciunii populare, dar exprimă un
mare adevăr și se încadrează perfect în planul realității românești de astăzi.
Istoria noastră veche, străveche,
milenară sau mai recentă este prezentată astăzi oficial, destul de sumar, puțin
credibilă, trunchiată, nuanțată și creionată mai ales, în funcție de interesele urmărite pentru manipularea
geopolitică, geostrategică și așa mai departe. Pe de o parte.
Pe de altă parte,
istoria națională este încă o mare necunoscută nu doar pentru publicul larg, ci
chiar și de către specialiști, experți care nu au acces din lipsă de resurse și
din alte cauze la o cercetare arheologică susținută și competentă în situri
arheologice din patrimoniul național, pentru scoaterea la lumină a dovezilor și
istoriei adevărate a poporului nostru.
Acestor impedimente
majore li se alătură furturile și distrugerile iremediabile care se produc în
situri cu mare importanță arheologică și fac să dispară dovezi importante ale
istoriei noastre pe acest pământ.
Aurul dacilor a fost căutat mereu de braconieri în siturile arheologice
Din păcate, această
realitate cruntă ne indică faptul că la nivel național nu există și nu se
lucrează cu o conștiință a importanței conservării și mai mult, a îmbogățirii patrimoniului
nostru cultural. Nu există o voință politică, o strategie privind alocarea de
fonduri suplimentare cercetării siturilor
arheologice, identificării, conservării și
promovării dovezilor istoriei naționale.
Cu atât mai mult cu cât,
după opinia multor arheologi și cercetători avizați în domeniu, subsolul
patriei ascunde încă multe artefacte, obiecte, dovezi de mare valoare și
importanță, care nu pot fi scoase la lumină din lipsa resurselor financiare,
dar care riscă să fie distruse prin efectuarea de lucrări neautorizate, dar și
supuse furturilor și braconajului arheologic.
Recent, la Oradea a
avut loc a 48-opta ediție a Sesiunii Naționale de Rapoarte Arheologice,
manifestare anuală la care au participat peste 150 de arheologi de la cele mai
importante muzee, institute arheologice și universități din România. În cadrul
acestui eveniment, specialiștii în domeniu au atenționat asupra marii probleme
cu care se confruntă de mulți ani încoace, dar care nu și-a găsit încă o
rezolvare eficientă și anume subfinanțarea severă a cercetării arheologice.
Președintele Comisiei Naționale de Arheologie,
Zeno Pinter, a prezentat câteva date statistice în acest sens: finanțarea
pentru șantierele arheologice din România, pe parcursul anului 2013, a fost de
un million lei, adică 310. 000 dolari sau 228. 000 euro. Din acești bani sau
finanțat 136 de șantiere, rezultând o medie de 2.280 de dolari per șantier.
Acestor sume li s-au mai adăugat și altele, insuficiente însă, provenite din
zona privată.
În anul 2013 s-au făcut 235 de astfel de
cercetări care au fost completate cu 315 supravegheri arheologice.
Subfinanțarea severă a cercetărilor arheologice a condus la situații în care
după deschiderea lucrărilor unor șantiere, ulterior, acestea să fie oprite din
lipsa banilor, astfel neputându-se finaliza cercetările științifice începute.
Este și cazul șantierului arheologic ”Cetatea
miresei”, din județul Covasna, unde cercetătorii au fost obligați, din cauza
lipsei fondurilor pentru continuarea lucrărilor să acopere săpăturile efectuate
până la acel moment, pentru a putea conserva situl, așteptând noi finanțări în
acest sens. Chiar și redeschiderea sitului costă suplimentar, deoarece
cercetătorii trebuie să reia încă odată săpăturile pe care le-au mai făcut înainte,
dar au fost obligați de lipsa banilor să le acopere la loc.
Directorul Muzeului de Istorie Națională și de
Arheologie Constanța, Gabriel Custurea, atenționa asupra faptului că furturile
de monede vechi, braconajul arheologic sunt favorizate de legislație,
subliniind că până nu demult, monedele dacice, romane și grecești se vindeau la
liber în multe piețe românești. Acum, probabil, comerțul cu obiecte de
patrimoniu s-a mutat pe internet.
De asemenea, șeful Direcției Județene pentru
Cultură Bihor, Lucian Silaghi, atrăgea atenția recent, asupra altor aspecte
privind distrugerea patrimoniului național: ”Pe lângă subfinanțarea cronică a
șantierelor arheologice ne confruntămși cu o presiune din ce în ce mai mare pe
patrimoniul cultural național prin faptul că se fac presiuni atât privind
clădirile cu statut de monument istoric, cât și asupra siturilor arheologice. Există tendința
proprietarilor de monumente istorice de a nu face demersurile legale pentru
restaurarea lor.
Pe de altă parte, ne confruntăm cu
iresponsabilitatea unor antreprenori și instituții ale administrației publice,
primării, care efectuează lucrări neautorizate în situri arheologice sau în
zonele de protecție aferente. Noi reacționăm la astfel de delicte, dar suntem
descurajați de reacția instanțelor, care este una deosebit de blândă.
În martie 2014, am sancționat contravențional cu
amendă de 10. 000 lei un agent economic privat care intervenise cu utilaje în
situl arheologic Salca, iar în iulie am
aplicat o amendă de 5.000 lei unei instituții de stat, care efectua lucrări
neautorizate într-un sit din repertoriul arheologic național. Ne-am sesizat în
legătură cu exploatarea ilegală de pietriș din apropierea sitului arheologic
Cetățeaua, cetatea dacică de la Tășad, obiectiv aflat pe lista monumentelor
istorice.
Deși am probat în instanță încălcarea a cinci
legi, instanța a dispus o amendă administrativă de doar 1000 lei. Acesta
să fie oare prețul istoriei noastre?”
În Lista Monumentelor Istorice sunt cuprinse câteva mii de situri arheologice, dar mai sunt multe altele, despre care nu se ştie sau dacă se ştie, nu au fost marcate corespunzător. Aceasta este situaţia la nivelul întregii ţări.
Din păcate, după cum se
constată de mulți ani încoace, pe mai marii vremelnici ai puterii și guvernării
în România, oricare au fost și sunt aceștia, din ultimii 25 de ani, nu-i
interesează istoria adevărată decât în mică măsură, în măsura în care se
folosesc de ea pentru a-și atinge interesele. Pe ei și pe alții asemenea lor îi
interesează profund doar istoria prezentă și viitoare, de cățărare și menținere
cu orice preț în fotoliile frumoase, dar
putrede, alunecoase ale puterii.
Paul Stan
Patronul Casei de amanet Condor, a cumparat relativ ieftin intre anii 1995 si 2000 cateva zeci de piese antice mari, de aur, descoperite de cautatorii ilegali de comori in Apuseni si in zona Herculane. In loc ca acele piese(pocale, colane, bratari, paftale) sa intre in patrimoniul Romaniei, se pare ca au luat calea unor colectionari din USA, prin intermediul unei firme de de consultanta, detinuta de un roman. Mi-e greu sa cred ca cineva poate sa scoata din tara piese atat de mari, fara ajutorul cuiva din vama... De altfel omul e cunoscut ca detinatorul particular a celei mai mari cantitati de aur in lingouri, provenind din topirea bijuteriilor abandonate la amanet si nevandabile.
RăspundețiȘtergere